Tril de cinteză
în mărul vecinului –
ploaie de seară
Trill de pinson
dans le pommier du voisin –
dans le pommier du voisin –
pluie
du soir
Monday, April 28, 2014
Tuesday, April 22, 2014
haiku 50
Un verre de champagne –
avec les
yeux ouverts
elle se rêve mariée
elle se rêve mariée
Un pahar de şampanie -
cu ochii deschişi
ea se visează măritată
cu ochii deschişi
ea se visează măritată
Champagne à la
main
les yeux ouverts elle rêve
de mariage
les yeux ouverts elle rêve
de mariage
(propunere Jean-Louis Chartrain)
Champagne à la
main
elle rêve toute éveillée
de son mariage
elle rêve toute éveillée
de son mariage
(propunere Anne Berthier)
Friday, July 19, 2013
Din revista Ploc!, Nr. 44
Printemps – kigo
& rythme libre
Primăvara – kigo şi ritm liber
le vieux parc –
parmi des bancs démolis
les violettes fleurissent
vechiul parc –
printe bănci dărâmate
Monday, April 1, 2013
Din revista Ploc!, nr. 41
les bourgeons de
lilas
sont prêts à
éclater –
un coq chante
mugurii de liliac
sunt gata să explodeze -
un cocoş cântă
un cocoş cântă
Wednesday, July 4, 2012
haiku 48
Plouă peste oraş –
prima floare se deschide
pe o crenguţă
Il pleut sur la ville –
la premier fleur s’ouvre
sur un petit rameau
din revista HAIKU nr. 47
prima floare se deschide
pe o crenguţă
Il pleut sur la ville –
la premier fleur s’ouvre
sur un petit rameau
din revista HAIKU nr. 47
Monday, June 11, 2012
Din revista Ploc!, Nr 33
de traces de pollen
sur un pétal de lis –
l’étoile de berger
urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul
même lune froide –
la première fleur de pêcher
s’ouvre in silance
aceeaşi lună rece –
prima floare de piersic
se deschide în linişte
Instants choisis
de traces de pollen
sur un pétale de lis –
l’étoile de berger
C’est entre chien et loup que Vénus apparaît, dans la presque pénombre. Quand l’abat-jour s’allume, la nuit est proche et la réalité change le ton. Les organes sensoriels s’aiguisent et à leur suite, l’imaginaire.
Între câine şi lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape şi realitatea îşi schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simţ) se ascut şi, la rândul lor, imaginaţia.
Ici, l’Image se confond au réel et lui-ci est riche des variations de la Nature. Ce haïku est un cosmos : l’infiniment petit perle une lumière dans « l’infini muet »... L’immuable du ciel recèle la mesaggère lontaine du soir dans les poussières fine des lumière : la fleur de lis devient l’infime trace de l’étoile et les pollens la révèlent.
Aici, imaginea se confundă cu realul şi acesta este îmbogăţit de variaţiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea şi polenul iese în evidenţă.
On assiste à une subtile reaction entre l’évanescence porteuse de vie et la Vie même, génitrice de l’éphémère... Une simple poussière d’étoile, un pollen, génère une fleur ; un seul pétale de pureté, de lis, est un miroir sur le Ciel.
Asistăm la o subtilă reacţie între evanescenţa purtătoare de viaţă şi Viaţa însăşi, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer.
Ce haïku on renvoie à un ordre immanent où la Beauté se suffit à elle- même. Nul besoin de la définir. Elle transparaît, souverane, unique, par-delà le ragard qui la contemple...
Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumuseţea îşi este suficientă ei însăşi. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă…
Oliver Walter
sur un pétal de lis –
l’étoile de berger
urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul
même lune froide –
la première fleur de pêcher
s’ouvre in silance
aceeaşi lună rece –
prima floare de piersic
se deschide în linişte
Instants choisis
de traces de pollen
sur un pétale de lis –
l’étoile de berger
C’est entre chien et loup que Vénus apparaît, dans la presque pénombre. Quand l’abat-jour s’allume, la nuit est proche et la réalité change le ton. Les organes sensoriels s’aiguisent et à leur suite, l’imaginaire.
Între câine şi lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape şi realitatea îşi schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simţ) se ascut şi, la rândul lor, imaginaţia.
Ici, l’Image se confond au réel et lui-ci est riche des variations de la Nature. Ce haïku est un cosmos : l’infiniment petit perle une lumière dans « l’infini muet »... L’immuable du ciel recèle la mesaggère lontaine du soir dans les poussières fine des lumière : la fleur de lis devient l’infime trace de l’étoile et les pollens la révèlent.
Aici, imaginea se confundă cu realul şi acesta este îmbogăţit de variaţiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea şi polenul iese în evidenţă.
On assiste à une subtile reaction entre l’évanescence porteuse de vie et la Vie même, génitrice de l’éphémère... Une simple poussière d’étoile, un pollen, génère une fleur ; un seul pétale de pureté, de lis, est un miroir sur le Ciel.
Asistăm la o subtilă reacţie între evanescenţa purtătoare de viaţă şi Viaţa însăşi, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer.
Ce haïku on renvoie à un ordre immanent où la Beauté se suffit à elle- même. Nul besoin de la définir. Elle transparaît, souverane, unique, par-delà le ragard qui la contemple...
Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumuseţea îşi este suficientă ei însăşi. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă…
Oliver Walter
Subscribe to:
Comments (Atom)